Pe drum
Urmăm cursul
șerpuit al șoselelor,
Devorând
inconștient
Protecția
portalului de asfalt
Care curge și
curge...
Trecem peste
munți și peste râuri și peste șesuri,
Prin păduri și
prin cotloane omenești
Și se agață de
mașina noastră
Misterele ochilor
de după jaluzele,
Poveștile
acoperișurilor dărâmate,
Fantomele
câinilor care intră în curte
Prin găurile
gardurilor,
Lacrimile
dealurilor golașe
Care din cine
știe ce dureri
Au rămas doar cu
butuci și rădăcini,
Iar noi gonim
înainte,
Veșnic înainte,
Nebunește înainte
Pentru că mai
este ceva de spus...
Și încă ceva,
Și încă ceva,
Și încă ceva.
Aceeași boală
ancestrală a omenirii:
Strigăm în neant
fără să ascultăm ecoul,
Sfâșiem ceața
înainte să ne întrebăm de ce este acolo.
Aceeași obsesie
senină
Că totul începe
cu noi.
Lupu Andreea Maria
sursa foto- internet
