Există timpuri
de-a lungul și de-a latul călătoriei
Când timpul pur
și simplu nu mai are
Timp.
Tic-tac-urile se
holbează în gol
Și bătăile lor
surde din picior
Miros a vechi ruginiu.
Chibritul începe
să îmi pârjolească degetele
Și caut nebunește
o chiuvetă
Ca să nu se
aprindă toată casa.
Plușurile stau să
cadă de pe dulap
Și hârțogăriile
pe care calc
Odată cu
răsăritul
Așteaptă să fie
adunate într-un biblioraft.
Balconul e tot la
etajul patru,
Dar numărul patru
a părăsit
Bătrânele
matematici.
Lumina încearcă
să se desprindă
De becurile
sparte...
Și totuși
cioburile continuă
Să îi zbârie
trupul.
Un copil îmi
aruncă o minge
Și mă grăbesc să
o prind
Cu toate că...
Mâinile mele ar putea
fi lichide.
Când timpul nu
mai are timp,
Când spațiul nu
mai are spațiu,
Când sufletul nu
mai are suflet...
Poate că e timpul
Pentru... o nouă
călătorie.
Lupu Andreea-Maria
sursă foto: internet.
