Însemnare în jurnal: analiză bizară.

Simt  că aparțin unui univers puternic, infinit și exotic care a existat  doar în lacrimile și zâmbetele mele. Da! Iubesc. Cred că asta voi face toată viața. Am să devorez iubirea ascunsă în recipiente reci, ostile, mediocre, înghițind pumni de sare care să tortureze rănile unui suflet care n-a știut să se oprească. Dilema este, însă, cât de vaste pot fi aceste recipiente? Simt cum trec milenii în inima mea și încă nu l-am golit pe cel dintâi. De câte ori, până acum, m-am simțit regenerată? Demnă să mâzgălesc numele primului capitol din romanul nescris al vieții mele? Numărul mă umilește! Ploaia nu a plâns niciodată cum am plâns eu. Nu din neputință, nu din orgoliu, ci pentru că n-am găsit niciun vas întreg în care să-mi depun surplusul de iubire pe care îl am în mine. Am încercat să-mi improvizez propriul meu vas pe care să-l cos cu versuri și iluzii. Am eșuat. Idee proastă. Un astfel de obiect nu e practic deloc: se va dezmembra încet și sigur.
Așteptați... Se liniștește! Ascult ploaia, furtuna, cataclismul exterior ființei mele și focul mistuitor care m-a ars atâta vreme se transformă în aer. Acum nu mai am scăpare. Aerul e peste tot. Iubirea aceasta universală și particulară, certă și tremurândă, tăcută și chinuită, reală și fantezistă va fi cu mine peste tot. Primul recipient a fost demult consumat, acesta e adevărul. Poate că starea mea tulburătoare se datorează unei încercări banale de a închide universul, iubirea într-un recipient...deoarece sunt legată de realitate.
Cât de patetic!
-Nox.

Unu...Doi...Punct

Primim un dulce răsărit, cu palme-mpreunate,
Visând cu zarea și cu norii pulsatiile-nghețate
Ale unor veacuri care s-au stins cândva, demult,
Dar las în spate asfințitul și-ncerc și eu s-ascult.

Simțim viața aromată de un parfum ascuns
Și totuși lumea ni se pare un simplu joc străpuns
De gânduri vagi și ne'nțelese plutiri de fluturi moi
Căci numărând lumea în umbre, ajung doar pân' la doi.

-Nox.

Old lines - June

Last dying star

Feel the pain eating your soul,
Feel the sting scarring your goal,
Feel the burn under your chest,
Feel them all and fail the test.

Run and hide and grab your hair,
Try to think you are not there.
Cut your eyes with your own dreams,
Because nothing's what it seems.

Take a breath and drink your tears.
Let this cruel life feel the "cheers!".
Smash your heart and let it glow,
In it's pieces hides your soul.

Morror, mirror wipe your face.
Don't let me number my own days,
Don't let me see my dying star,
You know it's grave is just too far.

-Nox.

CV-ul unui fluture de noapte

-M-am născut între filele unui caiet cu coperți albastre, cartonate.
-Am învățat să zbor doar ca să văd dacă pot tăia întunericul cu aripile mele.
-Am sărutat luna și nimeni nu mă poate contrazice, toți dormeau.
-Nu am diplomă în filosofie, dar pot să vă scriu o carte despre visele tipei care stă în camera în care îmi duc fascinanta existență.
-Am fost antrenor personal de fitness pentru oricine a încercat să mă prindă.
-Sunt contorsionist liber-profesionist: am învățat să evadez prin cele mai înguste crăpături.
-Ziua veghez pe un perete meditând la nemurirea sufletului - asta cred nebunii care locuiesc aici, dar eu defapt sunt spion sub acoperire.
-Am învățat să citesc în lacrimi scrise pe hârtie și am o pasiune secretă pentru o molie nenorocită care se ascunde în dulap și face pe mironosița
-Sunt specialist în optica fotonica (indiferent ce-o fi aia...; am auzit-o pe Nox, tipa de care v-am zis, că vorbea despre așa ceva, deci presupun că e vreo carte de critică literară. Dacă greșesc, să știți că n-am acces la dex).
-Sunt astronom cu diplomă: singurele stele pe care le-am văzut sunt cele care merg cu o sută la oră.
-Sunt un infatuat de artist fără speranță, așa că o voi pune pe Nox să semneze tot ce voi scrie de-acum pe blog; dar să fie cler: a fost ideea mea!
-Acum dați-mi o slujbă până nu mă stivește vreun psihopat de-un perete.

-Nox.

Timp, răstimp, sfârșit de anotimp...

Clipei care trece

Pentru o clipă, ne jucăm norocul

Legați la ochi, cu inimile plânse,

Simțind în cărți, nemângâiat, sorocul

Cum coase-n geamuri cioburile strânse.

Pentru o clipă, ne călcăm principiul,

Strivind sub toc milenii de-nfrânare,

De crud sevraj, visând numai cu opiul,

De-nfrigurată, surdă resemnare.

Pentru o clipă, ne distrugem teama

Care-a zăcut în piept veacuri subtile,

Neobosită, ascuțindu-și rama

În rimele posace dintre file

Pentru o clipă, care... cine stie?

Poate că-i doar iluzia neînvinsă,

Ne-am dezertat pulsației-reverie.

Pentru o clipă,-a ars flacăra ninsă.