duminică, 2 noiembrie 2014

Timp, răstimp, sfârșit de anotimp...

Clipei care trece

Pentru o clipă, ne jucăm norocul
Legați la ochi, cu inimile plânse,
Simțind în cărți, nemângâiat, sorocul
Cum coase-n geamuri cioburile strânse.

Pentru o clipă, ne călcăm principiul,
Strivind sub toc milenii de-nfrânare,
De crud sevraj, visând numai cu opiul,
De-nfrigurată, surdă resemnare.


Pentru o clipă, ne distrugem teama
Care-a zăcut în piept veacuri subtile,
Neobosită, ascuțindu-și rama
În rimele posace dintre file

Pentru o clipă, care... cine stie?
Poate că-i doar iluzia neînvinsă,
Ne-am dezertat pulsației-reverie.
Pentru o clipă,-a ars flacăra ninsă.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu