Revenind printre versuri...

Răsăritul rozelor

Încet ne scurgem toți în vraja morții,

Săltând extatic în obscurul clipei.

Ne bem molaticul suflet

Condensându-ne într-un acord dulceag.

Noi suntem subsolul filelor mărețe,

Îngemănați cu vântul celest,

Suntem apa îmbâcsită de gemete

Care se prelinge prin măruntaiele corabiei.

Purtăm vechiul Noiembrie în sânge,

Sortiți să spargem pietrele tăcerii

Ne închinam ispravei celor ce s-au frânt.

Pe unde să scoatem cămașa

Dacă ne naștem goi?

Nimic nu a fost

Și nimic nu va fi.

Moartea ne poartă în pântecele sale

Fiindcă îi suntem... răsăritul rozelor albastre.

-Nox

Lupu Andreea Maria.