Nașterea timpului
(29 Martie, 2015)
Îmi imaginez ca undeva departe,
foarte departe,
Între degetele fosilizate ale
pumnului universal care adăpostește
Universul,
S-a născut un Dumnezeu bizar
Cu o poftă de viață uluitoare
Care tremura în extaz și
disperare,
Biciuind veșnicia cu limba
lui albastră.
Înțelepții universului
Care tronau în vârful unui
nimic
Atât de înfricoșător și de
mare,
Nu i-au acceptat firea de o
profană inocență.
L-au alungat.
În labirintul spectaculos al
infinitului
Și-a găsit o planetă
În flăcări.
S-a îndrăgostit…
Dar i-a simțit deplina agonie
Și pentru prima data a
înțeles sfârșitul.
S-a rupt în sine și explodând
în furtuni tămăduitoare,
Și-a îngropat viața și
sufletul
În pântecul planetei
furibunde.
Astfel a descchis ochii
Timpul… alias Terra.
Lupu Andreea Maria
sursa foto- internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu