Tratat despre...?

Se întâmplă ceva neobișnuit când unitatea noastră se divide, evadând spre tărâmuri nedefinite. Lumea noastră intrinsecă se împarte în dosare. Dosarele sunt sortate în funcție de un nu știu ce pe care îl numim alfabet ca să fie așezate pe rafturi.

Interesant este că de cele mai multe ori, rafturile se dezintegrează, prefăcându-se în fum, și lasă dosarele de la litera G să se scufunde printre dosarele de la litera S. Putem să numim asta o crimă. Probabil acum câțiva ani nu am fi crezut niciodată că dosarele de la litera S și dosarele de la litera G se află pe rafturi diferite. Iar acum… iată-le împărțite, analizate, amestecate, luate peste picior, ignorate sau prea băgate în seamă. Măcar dacă ar fi rămas toate la locul lor! Dar nu. Odată ce dosarele s-au scufundat pe alte meleaguri, rafturile revin la materia lor grosolană și nimeni nu mai are voie să meargă la locul lui. Bun. Momentan nimic nu pare tragic. Până la urmă… dacă rafturile s-au dezintegrat o dată, o vor face și a doua oară. Problema e că, între timp, dosarele migratoare sub semnul S încep să își contorsioneze litera specifică și să creadă că au căzut în păcatele literei G. Iar când poarta se deschide pentru a se întoarce la locul lor… pur și simplu ratează. Cam asta e treaba cu S și G.

Din nefericire avem de-a face și cu un V deosebit de insistent. Dosarele de pe acest raft se clasează de obicei așa: Va1, Va2, Va3, Va4, etc. Majoritatea dosarelor de aici sunt legate cu lanțuri de argint de anumite pagini din dosarele care se prezintă în preajma literelor G și S. Amuzant este că aceste dosare de pe rafturile corespunzătoare literei V nu pot fi citite. Pur și simplu nu pot fi citite! Cum adică? Simplu. În primul rând, nu știm unde se găsesc, în al doilea rând alfabetul este indescifrabil. În concluzie… ce rol au dosarele corespunzătoare literei V? Oare cântărind un limbaj  indescifrabil putem să reașezăm dosarele la locurile lor? Există niște pititci care se plimbă pe lanțurile de argint, aruncând scurte priviri în dosarele V ca să ne ajute să rearanjăm întreaga noastră unitate divizată?

Și de ce trebuie ca dosarele de pe raftul V să fie de fiecare dată hărțuite de cele de pe raftul F? De ce, mă rog, există un raft F? Până la urmă… ajută la ceva? În afară de faptul că dosarele de acolo se strecoară printre S și G și V ca să rescrie subcapitole sau să păteze cu stilou cuvinte foarte, foarte, foarte importante. Și totuși… uneori dosarele de pe raftul F conțin informații importante despre S și G și, uneori chiar și despre T.

Dar când rafturile se dezintegrează în totalitate și nu mai știi care dosare sunt F, și care S, și care G, și care V, și care T… îți dai seama că tot ce îți rămâne sunt niște cioburi de sticlă, o amintire a rafturilor, o amintire a dosarelor, umbre, ceva ce ar fi vrut să fie o mărturisire despre Gânduri, despre Sentimente, despre Viitor, despre Frică, despre Trecut. Și toate vocile îți atrag trupul fizic într-o altă cameră, în camera care începe cu litera P și se termină cu rezent, în timp ce trupul acelei unități se chinuie să coasă cioburile de sticlă, să găsească ceva ce să capete sens.

Observând toate acestea… suntem încredințați că nu avem nici cea mai mică idee ce suntem mai exact. 

Lupu Andreea

Sursa foto- internet