Se întâmplă ceva neobișnuit când
unitatea noastră se divide, evadând spre tărâmuri nedefinite. Lumea noastră
intrinsecă se împarte în dosare. Dosarele sunt sortate în funcție de un nu știu
ce pe care îl numim alfabet ca să fie așezate pe rafturi.
Interesant este că de cele mai
multe ori, rafturile se dezintegrează, prefăcându-se în fum, și lasă dosarele
de la litera G să se scufunde printre dosarele de la litera S. Putem să numim
asta o crimă. Probabil acum câțiva ani nu am fi crezut niciodată că dosarele de
la litera S și dosarele de la litera G se află pe rafturi diferite. Iar acum…
iată-le împărțite, analizate, amestecate, luate peste picior, ignorate sau prea
băgate în seamă. Măcar dacă ar fi rămas toate la locul lor! Dar nu. Odată ce
dosarele s-au scufundat pe alte meleaguri, rafturile revin la materia lor
grosolană și nimeni nu mai are voie să meargă la locul lui. Bun. Momentan nimic
nu pare tragic. Până la urmă… dacă rafturile s-au dezintegrat o dată, o vor
face și a doua oară. Problema e că, între timp, dosarele migratoare sub semnul
S încep să își contorsioneze litera specifică și să creadă că au căzut în
păcatele literei G. Iar când poarta se deschide pentru a se întoarce la locul
lor… pur și simplu ratează. Cam asta e treaba
cu S și G.
Din nefericire avem de-a face și cu
un V deosebit de insistent. Dosarele de pe acest raft se clasează de obicei
așa: Va1, Va2, Va3, Va4, etc. Majoritatea dosarelor de aici sunt legate cu
lanțuri de argint de anumite pagini din dosarele care se prezintă în preajma
literelor G și S. Amuzant este că aceste dosare de pe rafturile corespunzătoare
literei V nu pot fi citite. Pur și simplu nu pot fi citite! Cum adică? Simplu.
În primul rând, nu știm unde se găsesc, în al doilea rând alfabetul este
indescifrabil. În concluzie… ce rol au dosarele corespunzătoare literei V? Oare
cântărind un limbaj indescifrabil putem
să reașezăm dosarele la locurile lor? Există niște pititci care se plimbă pe
lanțurile de argint, aruncând scurte priviri în dosarele V ca să ne ajute să
rearanjăm întreaga noastră unitate divizată?
Și de ce trebuie ca dosarele de pe
raftul V să fie de fiecare dată hărțuite de cele de pe raftul F? De ce, mă rog,
există un raft F? Până la urmă… ajută la ceva? În afară de faptul că dosarele
de acolo se strecoară printre S și G și V ca să rescrie subcapitole sau să
păteze cu stilou cuvinte foarte, foarte, foarte importante. Și totuși… uneori
dosarele de pe raftul F conțin informații importante despre S și G și, uneori
chiar și despre T.
Dar când rafturile se dezintegrează
în totalitate și nu mai știi care dosare sunt F, și care S, și care G, și care
V, și care T… îți dai seama că tot ce îți rămâne sunt niște cioburi de sticlă,
o amintire a rafturilor, o amintire a dosarelor, umbre, ceva ce ar fi vrut să
fie o mărturisire despre Gânduri, despre Sentimente, despre Viitor, despre
Frică, despre Trecut. Și toate vocile îți atrag trupul fizic într-o altă
cameră, în camera care începe cu litera P și se termină cu rezent, în timp ce
trupul acelei unități se chinuie să coasă cioburile de sticlă, să găsească ceva
ce să capete sens.
Observând toate acestea… suntem
încredințați că nu avem nici cea mai mică idee ce suntem mai exact.
Lupu Andreea
Sursa foto- internet
Nașterea timpului
